Locul unde fluviul si-a facut culcus in drumul sau spre mare, unde apa si pamantul fac casa buna, iar pelicanii saruta cerul. Un tinut parca din alta lume, care are intotdeauna ceva noi de aratat. Pescuitul de multe ori este o scufundare mai profunda in viata. Iar pentru noi atinge apogeul cand pescuim in Delta Dunarii. O Delta nedescoperita inca in totalitate de noi, dar nu ne grabim si ne place sa luam lucrurile pas cu pas. Sulina, despre care am auzit numai lucruri bune, avea sa fie casa noastra pentru 10 zile. Si nu numai.
Dupa Chilia si Sfantu Gheorghe, parca trebuia sa vina intr-un final si un crap sarit de 10 kg pe unul dintre cele 3 brate. Nu fusesem niciodata pe Sulina dar iata cum s-au aliniat planetele si fix in luna cand implineam 10 ani de cand pescuiesc in Delta Dunarii, dar si odata cu incheierea filmelor “10 zile pe…” pentru prima data am ajuns aici. Abia gasisem un loc de campat, dar era foarte limitat din toate punctele de vedere de la lemne de foc, spatiu in tabara pana la locuri de pescuit. Planul nostru era clar inainte de plecare: pescuim la crap cu cate 4 lansete, nadim amestecat cu bile solubile Baltacul si fierte Squid si Capsuna de la Claumar, in speranta ca bilele fierte ne vor aduce si capturi mai mari, bagam si una la salau, pescuim si la somn cu 2 lansete intr-o parte, si in fata taberei tinem loc de feeder. Insa o data ajunsi am constatat ca trebuia sa ne limitam drastic numarul lansetelor si sa pescuim doar la crap. Asta se cheama adaptare. Era prima seara, si extenuati dupa drumul lung facut de la Bucuresti la Murighiol, iar de acolo pe apa pana la locul de pescuit, am organizat tabara in proportie de 90% oboseala isi spunea cuvantul. Soarele apunea in culorile lui mirifice ceea ce ne reamintea ca cele mai frumoase asfintituri sunt in Delta Dunarii. Dar in ciuda acestor lucruri gasesc puterea sa-mi pregatesc doua lansete si sa le arunc pe pozitie. “Ce faci ma? Bagi lansete acum? Nu stai sa mancam?” Ma intreaba Baltacul! “Pai sa nu am si eu emotii la noapte” ii raspund. Emotiile au fost de partea lui pentru ca asta l-a determinat si pe el sa bage doua lansete, chiar in fata cortului.
In jurul orei 04:30 ne trezeste un senzor de pe una din lansetele lui Baltacul. Dupa un drill de aproximativ 20 de minute pune pe mal un frumos crap sarit bine de 13 kg venit la doua bile Baltacul de 20mm. “Gata, asta e, il rupem, 10 zile il paralizam” ne-a facut sa visam frumos insa doar pentru cateva ore. Extazul nostru nu a durat decat pana a doua zi cand a inceput si apa sa se tulbure. Si nu si-a mai revenit pana la plecare. Atunci am inteles si de ce in totalitate, va puteti da seama si singuri din imaginea de mai jos unde se vede clar limpezeala de pe Dunarea Veche in comparatie cu bratul navigabil.
Toate prezentarile ce au urmat au fost doar in timpul zilei, de la rasarit pana la apus. Crapi pana in 5 kg, majoritatea fiind mici sub 1kg. Cat am stat acolo am mancat doar crap pana ne-a iesit pe ochi pentru ca alt peste nu puteam sa prindem, trebuia sa renuntam la 1-2 lansete de crap iar noi nu doaream acest lucru. Uneori renuntam eu la ultima lanseta pentru ca Alina sa poata pescui la feeder sa scoata de ciorba. Am cunoscut oameni minunati pe nea Mircea Barau (in sfarsit), Mihai Manea, Dan Balan cu care sper sa ne mai reintalnim in anii ce vor urma. Toate informatiile legate de atelier monturi dar si multe alte informatii de abordare, retete culinare si pescuit le gasiti in filmul “10 zile pe Sulina”
Marian, barcagiul care ne-a transportat pe Sulina 0758319232 va poate ajuta sa ajungeti oriunde doriti in Delta Dunarii la preturi mai mult decat decente. Deasemenea organizeaza concursuri de spinning si evident, cunoaste locuri bune pentru impatimitii pescuitului la spinning.
