Din nou pe Chilia
Este luna septembrie, a venit in sfarsit si acea zi in care plecam in delta. Am pregatit aceasta iesire inca de la inceputul anului, liste peste liste cu diverse chestii de care avem nevoie si care usor usor trebuia sa le completam pana plecam.
Din start am hotarat ca vom merge pe bratul Chilia, mai exact pe Ostrovul Tataru, locul trebuia sa fie acelasi ca si anul trecut, un loc pe care am avut rezultate bune si pe care pescuisera in 2019 si Adrian cu Catalin.
Tinta principala era crapul, urma sa pescuim exclusiv la boiles, mai exact bilele Baltacul cu aroma de capsuna. Pentru aceasta iesire am hotarat sa ne inarmam cu 80kg de bile (20 si 24) cu care urma sa si nadim.
Pe langa boiles era normal sa fim pregatiti si pentru feeder, stim cu totii ca de anul acesta nu putem retine crap, somn, salau si stiuca in Delta Dunarii si ca orice pescar ne place sa mancam peste, in special gatit pe malul Dunarii, proaspat prins 🙂 , platica, morunas, caras, un deliciu 🙂 . Deci nada pentru feeder si viermusi.
Am trecut cu bacul la Tulcea si in 2,5h am ajuns in Chilia Veche unde ne astepta Liviu, baiatul cu barca care urma sa ne transporte pe locul de pescuit. Din discutiile cu el am aflat ca e posibil ca acel loc vizat de noi sa fie ocupat… ne asteptam oarecum dar un plan B nu aveam asa ca ne-am incarcat bagajele pe barca si am plecat cu speranta ca orice ar fi trebuie sa gasim un loc.
Si da, locul acela era ocupat, asa ca am mers mai in amonte circa 1km unde am gasit ceva, nu parea chiar ideal dar era deja tarziu, urma sa se insereze si trebuia sa ne hoataram cat mai repede. Am descarcat bagajele, Liviu a plecat, acum hai sa vedem unde punem tabara, era un pic de munca, multe crengi, iarba mare crescuta.. in fine. Cristi a vazut o poteca pe mal si a decis sa inspecteze un pic si surpriza, la 300 de metri era o poienita ideala pentru campat, in fata in apa o cioata, prag, luminisuri cat pentru o lanseta in stanga si in dreapta si un fel de plaja care parea ideala pentru feeder. Spun un fel pentru ca apa era mica doar pana la trei metri de mal, urma apoi un prag care se ducea in 5 metri.
Asa ca am hotatarat, acolo ne facem tabara, singura problema era ca a trebuit sa caram toate bagajele.. si aveam ceva bagaje, pe langa cort, pavilon, scule de pescuit, barca, motor am avut si doua panouri solare cu doua baterii auto… care nu erau deloc usoare 🙂
Dar plini de entuziasm n-a mai contat si am reusit sa instalam in mare parte tabara in acea seara, se facuse 1:30 si eram franti. Lansetele doar le-am pregatit urmand ca a doua zi sa iesim cu sonarul sa vedem ce ne rezerva locul din afata noastra
Ziua doi, dupa micul dejun a inceput practic distractia, sonarul ne arata multa agatatura, cioata din fata care se vedea doar un pic la suprafata era un copac intreg de care mai erau agatate tot felul de chestii aduse de apa, la fel si in stanga noastra unde avem niste luminisuri, pe fund era agatatura.
Pragul cadea direct de la mal in 5-5-5 metri si apoi la 10-15 metri se ducea in 7 metri. Loc bun zicem noi, daca reusim sa gasim niste culoare sa aruncam lansetele mai ales ca sonarul ne arata peste.
Cu greu si dupa multi plumbi si monturi pierdute am gasit culoarele, o lanseta in fata taberei in amonte de cioata mare, trei in stanga si patru in dreapta, ultimile doua fiind la acea plaja, problema fiind ca avand senzori cu statie, cei de la Delphin pe care ii stie toata lumea, acestia nu „bateau” daca tineam statia la cort .Distanta destul de mare plus vegetatia bloca semnalul. De aceea statia din dreapta a fost pusa cam la 20 de metri de tabara ceea ce ne facea sa fim atenti si sa verificam periodic lansetele.
Dupa prima zi in care am avut doua trasaturi finalizate cu rupturi, seara, fix inainte sa se intunece am iesit sa nadim, 5-6 kg de bile intregi si taiate. Am decis sa le mai si taiem deoarace curentul pe Chilia este destul de mare, chiar daca mergi mult in amonte sa incepi nadirea nu ai niciodata certitudinea ca vei reusi sa faci un pat de nada, speranta noastra era ca fiind multe structuri in apa, bilele s-ar mai opri in ele si ar mentine crapii pe zona
Putem spune ca abia acum a inceput partida de pescuit, nadirea fusese facuta, lansetele erau in apa. Urma sa vedem cat rezista bilele avand in vedere curentul puternic si pestele mic care stim cu totii ca nu se fereste sa puna gura pe boliles, aici mai refer la platica, morunas si caras.
Noaptea a venit si dupa ce ne-am delectat cu o carne facuta la ceaun de Andrei stropita cu trei patru beri ne-am bagat la somn urmand sa ne trezim la ora doua sa verificam lansetele si eventual sa schimbam bilele. Pana la ora aceea in afara de alarme false date de liliecii care se loveau de firele lanstelor n-am avut nicio trasatura. Am urmat planul si dimineata in jur de 8:30 a venit si prima captura, un ciortan mic de 700-800 de grame, urmat de altii ,media fiind undeva la 1kg. Eram increzatori ca pestele mai mare isi va face si el aparitia, ceea ce s-a si intamplat, pe la ora 10 in decurs de 30 de minute am scos doi crapi de 3.2 kg respectiv 3.7kg, acestia din urma la rigurile cu 2 bile de 24. Deci era clar, pestele incepuse sa se hranesca, era pe vad, asa ca am trecut toate lasetele pe cate 2 bile, poate reuseam sa facem o selectie si sa scapam de ciortanii mici.
Dupa ora 12 n-am mai avut absolut nicio trasatura iar seara a inceput vantul sa bata destul de puternic. Macar stiam acum cum sa facem incarcarea lansetelor, la maxim 4-5 ore trebuia sa schimbam bilele.
Dupa doua nopti in care nu am avut nicio trasatura, toate fiind in intervalul 6 dimineata 12 ziua, strategia era asa, la 11 seara puneam bile noi urmand ca la 4 sa ne trezim sa le schimbam. Se pare ca am nimerit-o pentru ca acest tipar s-a mentinut in fiecare zi, media prezentarilor era de 4 kg, parca erau frati 🙂 .
Ziua 5 a fost cea mai productiva, am reusit sa ne batem recordurile pe Dunare…
Am prins doua exemplare frumoase de 6.3kg si respectiv 7.9 kg, plus o ruptura, lanseta era atat de tensionata incat abia am reusit sa o scot din suport, am avut 10 secunde de drill, pur si simplu pestele lua fir in conditiile in care frana era stransa aproape la maxim, dus in cioata…si rupt firul principal… Marea captura care din pacate a scapat. Trebuie mentionat ca cel de 7.9kg a fost scos de Andrei singur fara ajutor, Cristi era in cort si dormea 🙂 .
Majoritatea lansetelor le-am folosit cu franele stranse din cauza agataturilor,ceea ce a facut sa avem cateva rupturi direct din trasatura, auzeam senzorul iar pana ajungeam la lanseta gaseam firul rupt. Aici poate si experienta si-a spus cuvantul, suntem inceptori totusi in pescuitul crapului pe Dunare, cu timpul vom progresa si sigur anul viitor vom fi mult mai bine pregatiti.
Ne-a mai ajutat si barca in unele cazuri in care pestele intra la cioata, cativa am reusit sa-i scoatem cu barca.
Pana la finalul partidei am avut parte de peste 40 de prezentari, nu am tinut o numaratoare dar cam asta este estimarea noastra, media fiind de 3,5-4kg. Pentru noi o partida reusita din toate punctele de vedere.
Pe partea de feeder ne-am distrat cu platici frumoase, morunasi, carasi la viermusi si bonduele, n-am pescuit mai mult de 2 ore pe zi, in unele zile chiar deloc. Am prins cat sa mancam acolo sa ne facem pofta dar clar zona are potential pentru cei pasionati de acest tip de pescuit.
La clonc am iesit o seara deoarece mai in toate zilele a batut vantul si nu se putea pescui,am avut rame negre, din pacate n-am avut parte de nicio captura cu toate ca pe sonar se ridicau somnii, unii chiar mari 🙂 .
Ce as mai vrea sa spun este ca in toate aceste zile, cam 10 zile curate de pescuit ca prima si ultima nu se pun, am avut parte de conditii diverse: vant puternic cu rafale , practic nu am putut tine lansetele in apa, am stat toata ziua si am facut monturi:), apa pe o usoara scadere in momentul cand am ajuns, apoi stationare si culminand cu o crestere brusca si tulbureala care in ultimele zile s-a si vazut in frecventa trasaturilor, cele mai slabe zile.
Sa vorbim putin si despre echipamentul si monturile folosite.
Lansetele de 2.7 metri, ideale pentru Dunare si Delta, cu puteri intre 200 si 400 de grame de la Trabucco.Dintre cele trei modele pot spune ca Trabucco Epica Extreme mi se par cele mai ok, un bun raport calitate/pret.Ne-au fost recomandate de catre Dinu de la Proangler, ele chiar daca sunt niste lansete destinate pescuitului din barca si-au facut treaba exemplar. Varful foarte sensibil le face sa fie potrivite inclusiv pescuitului speciilor mai mici, platica, caras , morunas dar si bineinteles crapului si somnului.
Pe partea de mulinete folosim doua modele, Okuma Custom Black CB 60 si Okuma T-Rex 7000, ambele foarte bune pentru pescuitul la Dunare si incarcate cu un monofilament de 0.43 de la PB Products.
Monturile clasice cu plumb pierdut de 210 grame, curentul pe Chilia este foarte puternic, leadcore de 45lbs. La rig am folosit deja consacratul fir textil camasuit de la PB, Jellywire de 35 lbs.
Am preferat carligele wide gape de 2 si de 4 dar si cele de la Hayabusa, modelul M1, acestea din urma fiind foarte agresive datorita formei.
In concluzie a fost o iesire reusita din toate punctele de vedere pe care cu siguranta o vom repeta anul viitor chiar daca atunci cand planuiesti o astfel de partida lunga este greu sa nimeresti cotele perfecte, conditiile meteo perfecte. Stim cu totii ca acestea influenteaza poate decisiv hranirea pestelui.
Oricum, fie ca prinzi, fie ca nu prinzi Delta ramane un paradis al pescarilor, toti am vrea daca s-ar putea sa facem cat mai multe iesiri in Delta.
Nu puteam incheia fara a-i transmite multumiri lui Adrian Iordache cu care am legat o frumoasa prietenie datorata pasiunii comune,pescuitul pe ape salbatice, pentru sfaturile date si pentru ca ne-a ofertit ocazia sa facem parte din aceasta super comunitate: Pescuit la Dunare!
Fire Intinse tuturor pescarilor!
.
