Inceputurile
Bat Delta de prin 2008. Nu punem aici iesirile cu tata, cand eram copil. Vorbim de iesirile pe cont propriu, ca adult. Cel putin o data pe an, plecam sa campam 3-4 nopti pe malul apei. De fapt, n-am stat niciodata in Delta Dunarii la vreo pensiune. Exclusiv la cort.
La inceput mergeam strict pentru gratar si socializare. Aveam cu mine prieteni mai experimentati, care tinteau de la inceput crapul. Carau dupa ei o tona de bagaje si mi se parea incredibil. Ziceam ca n-o sa ajung niciodata asa si ca nu inteleg placerea. Mai multa munca decat distractie? Ce naiba…. Pe langa clasica bagajerie si bineinteles mai multe lansete decat mine, carau bidoane sau chiar butoaie cu porumb fermentat, kilograme de nada si nu stiu cate galeti. Nu-mi venea sa cred ce vad si cu siguranta nu-mi venea sa cred cum poti suporta mirosul ala infect, daramite sa mai bagi si mana in acea zeama pentru a nadi. Are rost sa va mai spun ca habar nu aveam ce inseamna fir de par? Ca nu stiam de existenta crosetei si nu-mi explicam cum faci sa bagi boabele de porumb pe fir?
ABSOLUT TOTUL legat de pescuitul la crap mi s-a parut extrem de complicat si costisitor. Eu nu stiam in acea vreme decat sa fac o montura clasica cu plumb inline si forfac de 20-25 cm cu carlige mari, pentru somn. Aveam 2 lansete mari si late (una primita cadou, altfel as fi avut o singura lanseta cu mine, la o Delta de 3-4 zile). Rareori mai ieseam pentru o zi si o noapte pe Bratul Borcea, aproape de Bucuresti. Acolo mai luam si mreana nu numai somotei, la aceeasi (singura) montura pe care stiam sa o fac.
Asadar, ii lasam pe baieti sa-si faca treaba…eu aruncam repede lansetele cu rama neagra, imi deschideam prima bere si ii asteptam sa stam la taclale. Imi era absolut indiferent daca prind sau nu ceva, daca o mai fi rama in carlig sau nu.
Am incercat sa fiu si spinningar.
An de an la fel si identic. Nu ma interesa sa invat nimic. Abia prin 2014 am zis ca bai…uite..pana va faceti voi treaba la crap, care dura considerabil daca vroiai sa fii harnic si sa stai de ele, eu o sa incep incet incet sa-mi construiesc o trusa de spinning si sa ma joc cu artificialele. Bat malul Dunarii 1-2 ore…macar simt ca fac si eu ceva…si cine stie, poate chiar prind pesti frumosi. Asa ca, la fiecare iesire mai cumparam o guma, un jig, un vobler…etc. De fiecare data, pana baietii se aranjau cu berea in mana, eu plecam sa fac lanseuri. Habar nu aveam bazele spinningului, cum si ce sa folosesti, cand si de ce. Le schimbam la noroc si ma rugam sa nu agat.
In 2015 vine si prima captura la spinning, un incantator avat luat pe bratul principal, pe Sfantu Gheorghe, intr-un sfarsit de Octombrie. Intre timp…incercasem sa ma educ, si gasisem si monturile de stationar pentru salau. Asadar, lansetele mele, cele doua, stateau ziua pe rotative cu pestisor viu, si doar noaptea pe inline cu rama neagra. Am descoperit ca am nevoie si de o varga, sa-mi scot obletii. Usor usor de la o lanseta cumparata si una primita cadou, acum aveam si o lanseta+trusa de spinning si o varga. Aveam nevoie de husa in care sa le tin pe toate. Am luat si husa. Si un rucsac unde sa tin si voblerele dar si o bere rece. In aceeasi zi si in acelasi loc unde am prins avatul am avut un rateu la o stiuca imensa…cel putin 80cm. Am vazut-o in mal, atacand si a trecut cu gura pe langa pestisorul din 3 tronsoane cu care prinsesem avatul. In afara de acesti 2 pesti (unul in poza, unul in apa), nu am mai prins niciodata nimic. Mai mult de atat pescuitul la spinning e obositor, sa-ti croiesti drum prin desisul Deltei pentru a gasi acces la apa nu este deloc usor. Nu mai zicem aici de perioadele in care ploua si te afunzi in noroi, sau de tantarii din padure care nu-ti dau pace. Am inteles asadar, de ce spinningul la Dunare se face din barca si nu de pe mal. Pe scurt, am renuntat la acest stil de pescuit. Ceea ce ma aduce in 2016.
Primul drill cu un ciortan de Delta
O iesire de august, cu acelasi grup de prieteni, pe una din buclele din marele M, de pe bratul Sfantu Gheorghe. M-am instalat repede, am scos instant 2 obleti cu varga si am aruncat lansetele in apa. Dupa salau, asa cum pescuiam deja de vreo 3 ani. Primele 2 zile zero activitate pentru toata tabara. In afara de cateva platici, nimic. Spre sfarsitul zilei doi, a inceput recitalul pe patul de nada facut de crapistii cu care eram. Ciortani intre 1 si 4 kg, trageau aproape incontinuu . La 30 minute aveau trasatura si scoteau cel putin un ciortan pe ora. Noptea se dormea…nu auzea nici naiba clopoteii. Nu avea nimeni avertizori…de statie nici nu mai vorbim.
Urmatoarea zi, recitalul continua. Isi luau pauza de la hranit undeva intre 10 si 4 dupa amiaza. Profitand de plictiseala din acest interval, trag scaunul langa prietenii mei si cu o bere in mana arunc o intrebare timida:
– Deci cum zici ca faci monturile astea?
De aici a inceput totul. S-a schimbat lumea si pescuitul pentru mine. Prietenul meu era, ceea ce aveam sa aflu cativa ani mai tarziu, feederist. pescuia cu 2 lansete de feeder, de 3m. cu o montura cu cosulet pe tija anti-tangle. Forfac scurt…10-15 cm, carlige mici, 2 boabe pe firul de par. Distanta dintre momeala si carlig era, si il citez pe prietenul meu : ” cat sa patrunda o fanta de lumina” . Imi prezinta croseta, cosuletele..tot procesul. In tot timpul asta mai scotea cate un ciortan. Incepusem sa inteleg…incepusem sa ma entuziasmez. Imi zice:
– Auzi ma,…hai scoate naibii o lanseta din alea de la tine si da-o incoace sa-ti facem si tie o montura de crap.
Zic bine, hai. Imi arata cap coada procesul monturii. Ramasese fara stoppere . A improvizat cu o alica de plumb, ca sa nu iasa boabele de pe firul de par. Imi zice unde sa arunc (langa el, pe patul lui de nada) si ma opreste cand vreau sa pun clopotel:
– Acum te uiti la varf…asa se face. Sa nu-ti mai faci capul calendar cu zgomotul ala de clopotei. Cand trage crapul, o sa stii. N-ai nevoie de atentionare.
Nu trec 20 minute si mi se lasa lanseta cu varful aproape de apa. Nu erau puse in picioare…ci cum se vede in poza. Tresar, imi venea sa rad…nu stiam ce sa fac.
– Ia-l !! Ce mai astepti?
Incep primul meu drill cu un ciortan de Delta. O senzatie de gol in stomac ca atunci cand te dai in leagan tare. Nu-mi venea sa cred cu cata forta imi trage lanseta din mana. Eram sigur ca va fi un peste FOARTE MARE. N-avea cum altfel pentru eu nu mai simtisem o asa forta, asa smucituri la niciun somotei sau salau prins de mine. Sa lucrez cu frana???? Ce e aia?!?! Mulinam cu teama (nici macar in forta) si atat. Prietenul meu imi dadea indicatii dar cine il auzea? Imi tiuiau deja urechile. Nici acum nu am in cap imaginea cu momentul exact in care am reusit sa-l bag in minciog. Nu stiu cum s-a intamplat. Victorie!! Era pe mal, primul meu crap din delta Dunarii. O forta incredibila pe o lanseta dura, de somn (cea primita cadou). Nu mi-a venit sa cred cand am vazut ca are doar 1kg-1.5kg.
In acel moment mi-a incoltit in cap ideea care avea sa ma bantuie si sa ma ghideze ani de zile : Daca asa s-a simtit unul de 1.5kg….oare unul mai mare cum se simte?
Ceea ce a urmat este deja evident. Am cumparat TOT ce aveam nevoie pentru pescuitul la crap, am inceput sa pun porumb la fermentat si sa bag mana in zeama de care jurasem ca n-o sa ma ating vreodata. Am inceput sa fierb, am inceput sa nu mai am stare cand venea iarna. M-as fi mutat SUB APA, langa pesti. Eram dependent!
Restul e istorie.
de Catalin Tataru (aka Baltacul)
