In Delta Dunarii, pe Sf. Gheorghe 1-7 aprilie 2015

Am plecat in Delta pe data de 1 aprilie (nu e gluma) plini de speranta si entuziasm, dupa o pregatire ce a durat mai bine de o luna de zile. Nimic nu avea sa prevada ceea ce urmeaza sa povestesc. Chiar poate fi incadrat foarte usor in categoria „Sunt celebru, scoate-ma de aici”!!! Echipajul: 5 persoane (Subsemnatul, Ionut, Nicu, Mircea si Marin), 2 masini, 3 barci, 2 motoare (4 si 5 cp) bagaje mai mult decat puteam duce :)).

Am plecat miercuri noapte la drum, si am ajuns joi de dimineata pe la 6 in Murighiol. Am mai tras 2 ore de somn in masini pentru ca la ora 8 sa deschida la ARBDD sa ne facem permisele. S-a facut 8:30, 9:00… nu mai deschidea nimeni. Am sunat la sediul ARBDD de la Tulcea si ni s-a spus ca sediul din Murighiol este inchis pentru renovare…clar ca la Tulcea nu se mai intorcea nimeni sa faca permise… Am zis sa mergem la posta sa platim in contul lor, insa surpriza, femeia care este angajata acolo a zis ca ea nu poate sa ne ia banii ca nu are facturier, nu are chitantier etc… Am lasat-o moarta si am zis „dai la debarcader, ce o fi o fi…” 

A mai fost o echipa care plecase inaintea noastra cu o zi, si au spus ca batea vantul de rupea.

Noi cand am ajuns era asa de frumos incat nu am crezut o boaba din ce ne au spus ei, sau chiar facand comparatie cum era in Bucuresti. Vremea era superba, apa tulbure si scadea usor 1-2 cm pe zi. Am incarcat bagajele si am plecat la drum…

Am tot continuat sa mergem, am trecut de Dunavat, mergeam inspre varsare, vremea tot frumoasa, evident pe apa se simtea un pic racoare :))

Cu cat ne apropiam de locul de pescuit, cu atat se strica vremea mai tare :))

Am ajuns in sfarsit pe un loc care sa ne permita camparea, sa avem si lemne de foc, dar si zona buna de pescuit. Locul din pacate nu oferea posibilitate de pescuit decat pentru maxim 2 persoane. Am apucat sa montam corturile si pavilionul, sa mai aranjam un pic tabara si deodata…. a inceput sa ninga :)) s-a scuturat un nor vreo 3-4 minute numai cu fulgi cat un boillies de 24 mm :)), dupa care a urmat o ploaie usoara de primavara care a tinut vreo 30 de minute, urmata si aceasta de vant puternic, care inspre seara s-a potolit. Prima zi nu s-a pescuit deloc, doar ne-am facut planurile cum sa pescuim pe locul respectiv si am hotarat ca locul de la tabara sa ramana doar pentru crap unde ne-am intins 3 persoane, eu cu 4 lansete, iar alti 2 prietenii cu 5 respectiv 2 lansete, restul ori isi fac loc prin padure ori din barca :)). Prima noapte vremea a fost superba, conditii excelente si de pescuit, doar ca drumul cu masina si cel cu barcile si-a spus cuvantul si ne-a trimis pe toti la culcare. A doua zi ne-am trezit dis de dimineata sa incepem sa nadim, ca sa putem pescui (zona era foarte buna de crap, in fata noastra la 120 m era stuf, iar unde pescuiam noi, la 4 metri de mal aveam si gropan de 7m, apa nu curgea rau, ba chiar se putea da lejer cu antitangle sau forfach de balta) insa dezamagire: batea vantul, erau valuri mari, nu am putut scoate barca deloc, nici macar 10 metri de mal, abea pe la 12 s-a linistit vreo ora si am apucat sa pregatim bulgarii pentru nada. Toate lansetele de crap, ne-am apucat sa le plantam. Am plantat 5-6 cand a inceput iar vantul si intr-un chin abea le-am plantat si pe restul…Toata ziua a fost pierduta, nu s-a mai putut pescui. Noaptea a batut vantul in rafale cu peste 90 km/h, cand ne-a si rupt pavilionul! A treia zi avea sa ne aduca ceva mai multa liniste dar asta nu a ajutat foarte mult.

 

Am avut o fereastra de 2-3 ore cat am putut sa nadim dimineata pana in 10-11 si sa iesim cu barcile care incotro, la stuf, pe canale. Prietenii mei au prins vreo 5-6 kg de albitura in orele cat a stat vantul, iar seara le-am bagat pe disc, iar pe celalalt „ochi” la ceaun, pregateam un sos de boia cu ardei copti… a iesit o delicatesa. Sambata s-au mai alaturat 2 prieteni care au venit si ei pentru 3 zile.

A patra zi, echipa care venise inaintea noastra aveau sa plece acasa fara nici o trasatura la crap, iar noi sa ne continuam lupta impotriva vantului, pe toate fronturile. Linistea dinaintea furtunii a fost chiar duminica seara de Florii, fara pic de vant, unde s-a mai putut pescui si din barca si de pe mal. Mai pica printre 5-6 „pleve” si cate un somotel la 0.800 -1  kg… Iar cum toate acestea parca nu au fost deajuns, luni a inceput sa ploua torential si sa creasca apa instant. Pana seara deja apa crescuse aproape 1m. Nu puteam sa plecam din cauza furtunii. Urmatoarea zi a continuat sa ploua iar cand m-am trezit salteaua plutea in apa. Deschid cortul si mare mi-a fost mirarea cand am vazut ca Dunarea era una cu malul. Practic Dunarea era deja in spatele taberei noastre, apa fiind 5 cm pe mal. La plecare a trebuit sa lasam pe mal printre altele, 3 corturi, un pavilion, cateva unditi, nada si momeala, mancare… si ca sa fie totul complet, s-a rupt pistonul la unul dintre motoare si a trebuit sa chemam barcagiul sa ne ia. Evident ca a trebuit sa asteptam in ploaie o alta jumatate de ora. Mai mult de jumatate din lucruri, mancare, momeli, inclusiv corturile si pavilionul, erau una cu Dunarea, a trebuit sa le abandonam! Nu a fost cea mai stralucita Delta, in care am fost. Prefer sa ma bat vara cu tantarii pe caldura decat sa mai stau primavara in agonie si extaz. Mai jos puteti urmari toate pozele din aventura noastra pe Sfantu’… nu inainte de a incheia cu un citat… „Sa fiu sincer… si Delta asta se repeta… cele mai placute lucruri sunt pregatirile, visurile, iluziile… si pe urma…rutina”

 

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *